Formulări gata de reprodus la „Definiți / Precizați / Menționați”.
Sinteza comparativă — itemul-cheie al lecției.
| Forma | În ce constă |
|---|---|
| Discriminarea | tratamentul diferit și nedrept față de o persoană/un grup, pe baza apartenenței la o categorie; oriunde (școală, muncă, instituții). |
| Segregarea | separarea forțată a unui grup de restul societății (clase, cartiere, instituții separate); forma extremă — apartheidul. |
| Rasismul | convingerea că rasele sunt inferioare/superioare după caracteristici fizice; intoleranța bazată pe culoarea pielii. |
| Xenofobia | frica și ura față de străini și de necunoscut; azi, frecvent îndreptată împotriva emigranților. |
Liste închise care pot fi cerute la „enumerați / precizați”. Poți reda fiecare listă din memorie?
Răspunde mental, apoi deschide ca să confirmi.
Apasă pe card ca să-l întorci. (Săgețile de jos sunt pentru cardurile din teanc; cele de pe margini schimbă pagina.)
Discriminarea; segregarea; rasismul; xenofobia; comportament discriminatoriu: bullying-ul (sau marginalizarea, excluderea).
Segregarea este separarea forțată a unui grup de restul societății, după criterii rasiale, sociale sau educaționale (școli sau cartiere separate); forma ei extremă a fost apartheidul.
Xenofobia este frica și ura față de străini și de necunoscut; respinge nu doar o etnie sau o religie diferită, ci și ideile și oamenii nefamiliari, fiind hrănită de ignoranță.
Ignoranța e cauza principală pentru că, atunci când oamenii nu au contacte reale cu cei diferiți, nu îi cunosc cu adevărat și preiau necritic prejudecăți și afirmații denigratoare. Necunoașterea transformă diferența într-o sursă de teamă: ceea ce nu ne e familiar pare amenințător. Astfel se nasc rasismul și xenofobia. De aceea intoleranța e „rezultatul inculturii”, iar educația, cunoașterea și dialogul sunt cele mai eficiente remedii.
Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept, față de o persoană sau un grup, din cauza apartenenței la o anumită categorie (etnie, gen, religie, vârstă, dizabilitate).
Rasismul este ansamblul de atitudini și comportamente negative care au la bază convingerea că rasele umane pot fi clasificate în inferioare sau superioare, după caracteristicile lor fizice.
Intoleranța este lipsa de respect pentru diferență, respingerea ideilor și comportamentelor diferite de ale noastre. Discriminarea este tratamentul nedrept aplicat unei persoane din cauza apartenenței la un grup. Rasismul este convingerea, exprimată în atitudini negative, că rasele pot fi clasificate în inferioare și superioare după caracteristici fizice.
Discriminarea — combătută prin lege (O.G. 137/2000) și prin educație; segregarea și rasismul — combătute prin promovarea egalității și prin dialog; xenofobia — combătută prin cunoașterea și acceptarea celuilalt.
Segregarea și rasismul se văd limpede în SUA anilor 1960, când afro-americanii erau obligați să învețe în școli separate și să stea în spatele autobuzelor. Rosa Parks, arestată pentru că a refuzat să cedeze locul în autobuz, a devenit simbolul mișcării pentru drepturi civile. Exemplul arată atât nedreptatea segregării, cât și puterea unui gest de demnitate de a o învinge.
Educația interculturală, una dintre „noile educații”, combate intoleranța la rădăcină: prin cunoaștere și comunicare, ea destramă prejudecățile și stereotipurile din care se nasc rasismul și xenofobia. Formând atitudini de respect și acceptare, școala îi pregătește pe elevi să trăiască într-o societate diversă.
Cauza principală a intoleranței este ignoranța, care hrănește prejudecățile. Pentru combaterea ei, statul român a adoptat O.G. nr. 137/2000 (aprobată prin Legea nr. 48/2002) și a înființat instituții precum C.N.C.D. și A.N.E.S.
Dacă intoleranța se naște din ignoranță și face rău întregii societăți, atunci o consecință firească e că școala și comunitatea trebuie să o prevină activ — prin educație interculturală, prin marcarea zilelor dedicate (21 martie, 8 aprilie), prin sesizarea faptelor de discriminare și prin acțiuni de solidaritate. Așa cum spunea Kofi Annan, „toți aparținem rasei umane”; recunoscând acest adevăr, putem transforma diferențele într-o sursă de bogăție, nu de ură.
La L9, competențele-cheie sunt 1.3 (analizarea situațiilor în dezacord cu valorile) și 3.1 (atitudine pozitivă față de ceilalți).
Competențele 1.1 și 1.3 · conținut: Forme de intoleranță.
| Item | Tip | CS | Conținut | Punctaj |
|---|---|---|---|---|
| 1 | completare | 1.1 | Forme de intoleranță · termeni | 10 p |
| 2 | răspuns scurt | 1.1 | Definirea unei forme + comportamente | 15 p |
| 3 | pereche | 1.1 | Forme ↔ exemple | 20 p |
| 4 | alegere multiplă | 1.3 | Cadrul legal · combaterea discriminării | 25 p |
| 5 | întrebare structurată | 1.3 | Caz de intoleranță — analiză | 30 p |
b) Timp: 50 de minute. Din oficiu 10 p; nota = punctaj total / 10.
Item 1 — completare (10 p): a) Frica și ura față de străini se numesc ___. b) Separarea forțată a unui grup de restul societății se numește ___. c) Ziua pentru Eliminarea Discriminării Rasiale este la ___.
R: a) xenofobie; b) segregare; c) 21 martie.
Item 2 — răspuns scurt (15 p): definiți discriminarea și precizați două comportamente discriminatorii.
R: discriminarea = tratamentul nedrept față de o persoană din cauza apartenenței la un grup; comportamente: excluderea și marginalizarea (sau bullying, respingere).
Item 3 — pereche (20 p): a) xenofobie; b) rasism; c) segregare; d) discriminare; e) bullying ↔ 1. clasă separată doar pentru o etnie; 2. „Mi-e frică de străini”; 3. tratament nedrept la angajare pe criteriu de vârstă; 4. intimidarea repetată a unui coleg; 5. „Unii sunt inferiori din cauza culorii pielii”.
R: a-2; b-5; c-1; d-3; e-4.
Item 4 — alegere multiplă (25 p): Instituția din România care previne și sancționează discriminarea este: A. UNESCO; B. C.N.C.D.; C. Consiliul Europei; D. Institutul Național al Patrimoniului.
R: B.
Item 5 — întrebare structurată (30 p): pe cazul Albert: a) forma de intoleranță și comportamentul; b) efectele asupra lui Albert; c) ce poate face clasa pentru a-l integra.
R: a) discriminarea pe criteriu etnic, prin bullying și respingere; b) îl fac să se simtă exclus, umilit, afectându-i încrederea; c) atitudini de acceptare, activități care valorizează cultura romă, sesizarea bullying-ului, sprijinul profesorilor.
f) Baremul testului (2 p): itemii 3, 4 — integral sau 0; itemii 1, 2, 5 — punctaje parțiale. Din oficiu 10 p; total 100 p → nota = total / 10.
Formarea competenței 1.3 prin analiza unui caz din șase perspective.
Pălăriile gânditoare (E. de Bono) este o metodă activ-participativă prin care o situație e analizată din șase perspective, fiecare reprezentată de o pălărie colorată: alb = fapte și informații obiective; roșu = emoții și sentimente; negru = riscuri, pericole, aspecte negative; galben = aspecte pozitive, beneficii; verde = idei noi, soluții creative; albastru = coordonare, concluzii. Elevii, pe grupe, primesc câte o pălărie și analizează tema din unghiul ei. Profesorul distribuie rolurile, moderează și sintetizează.
a) prezentarea situației de analizat și a celor șase pălării; b) repartizarea pălăriilor pe grupe și analiza din perspectiva fiecăreia; c) prezentarea punctelor de vedere, în ordinea pălăriilor; d) sinteza (pălăria albastră) și formularea concluziilor.
Metoda e activă pentru că îi obligă pe elevi să privească aceeași situație din mai multe unghiuri, depășind reacția automată și prejudecata. Analizând un caz de intoleranță cu fapte (alb), emoții (roșu), riscuri (negru) și soluții (verde), elevii își dezvoltă gândirea critică și empatia. Astfel, ei analizează situații în dezacord cu valorile interculturale — adică formează competența 1.3.
Atunci când valorile societății interculturale nu sunt respectate, apare intoleranța, sub patru forme: discriminarea (tratament nedrept pe baza apartenenței la un grup), segregarea (separarea forțată a grupurilor), rasismul (ideea că rasele sunt inegale) și xenofobia (frica și ura față de străini). Cauza lor principală e ignoranța. Aplicate pe cazul Rosa Parks (segregarea rasială din SUA), cele șase pălării permit analiza completă: faptele (alb), emoțiile victimelor (roșu), riscurile segregării (negru), curajul ca model pozitiv (galben), soluțiile pentru egalitate (verde) și concluzia (albastru). Statul român combate discriminarea prin O.G. 137/2000 și prin C.N.C.D. Analizând cazul din toate perspectivele, elevii folosesc corect termenii (CS 1.1) și analizează situația raportat la valorile interculturale (CS 1.3).
Activitatea „Șase pălării pentru un caz de intoleranță”: clasa analizează cazul Rosa Parks (sau Albert): fiecare grupă poartă o pălărie și prezintă perspectiva ei (fapte/emoții/riscuri/pozitiv/soluții/concluzii), apoi se formulează o concluzie comună. TIMP: 40 min; LOC: sala de clasă; ORGANIZARE: pe grupe (6 grupe), apoi frontal; MIJLOACE: cele șase pălării (sau jetoane colorate), fișa cu studiul de caz, flipchart și markere.
Fiecare grupă primește sarcina: „Analizați cazul din perspectiva pălăriei voastre.” Grupa cu pălăria neagră identifică încălcarea valorilor (segregarea, nedreptatea), cea galbenă recunoaște curajul și demnitatea, cea verde propune soluții (legi, dialog, educație). Confruntând faptele cu valorile societății interculturale, elevii stabilesc dacă situația e în acord sau în dezacord cu acestea și argumentează. Profesorul sistematizează concluziile. Prin această analiză multiperspectivă, elevii formează competența 1.3.
10 întrebări din lecție. Alege un răspuns; primești feedback imediat și scorul la final.
Folosește săgețile pentru a reveni la orice pagină. Succes la 21 iulie!