Formulări gata de reprodus la „Definiți / Precizați / Menționați”.
| Forma | În ce constă |
|---|---|
| Discriminarea | tratament nedrept pe criterii de etnie, gen, religie, vârstă, dizabilitate; oriunde (școală, muncă, instituții, transport). |
| Segregarea | separarea forțată a unui grup (clase/cartiere doar pentru anumite grupuri); forma extremă — apartheidul. |
| Rasismul | intoleranța bazată pe culoarea pielii / pe ideea că unele rase sunt inferioare. |
| Xenofobia | teama și ura față de străini; azi, frecvent îndreptată împotriva emigranților. |
| Fanatismul | atașament excesiv pentru o convingere și intoleranță totală față de cei diferiți — forma extremă. |
Muniția pentru cerința de exemplificare (Subiectele I și II).
Baza pentru Subiectul al III-lea.
Liste închise care pot fi cerute la „enumerați / precizați”. Poți reda fiecare listă din memorie?
Răspunde mental, apoi deschide ca să confirmi.
Apasă pe card ca să-l întorci. (Săgețile de jos sunt pentru cardurile din teanc; cele de pe margini schimbă pagina.)
Discriminarea; segregarea; rasismul; xenofobia; fanatismul.
Discriminarea este un tratament nedrept aplicat unei persoane sau unui grup din cauza apartenenței la o anumită categorie (etnie, gen, religie, vârstă, dizabilitate); se poate manifesta oriunde — la școală, la muncă, în instituții.
Xenofobia este teama și ura față de străini, manifestată prin acțiuni de respingere, mai ales față de emigranți, considerați, în mod incorect, inferiori sau periculoși.
Toleranța e „opera culturii” pentru că nu e o trăsătură înnăscută, ci una care se învață. Nimeni nu se naște tolerant sau intolerant; prin educație, cunoaștere și comunicare, oamenii ajung să înțeleagă și să respecte puncte de vedere diferite de ale lor. Dimpotrivă, intoleranța e rezultatul inculturii: lipsită de cunoașterea altor moduri de a fi, ea transformă propria perspectivă în singura valabilă.
Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogăției și a diversității culturilor lumii (definiția ONU, 1995); presupune respect pentru opiniile diferite, păstrând propriile convingeri.
Intoleranța este opusul ei: lipsa de respect pentru diferență, respingerea ideilor și comportamentelor diferite de ale noastre; poate merge până la fanatism.
Toleranța este, potrivit definiției ONU (1995), respectul, acceptarea și aprecierea bogăției și a diversității culturilor lumii. Intoleranța este opusul ei — lipsa de respect pentru diferență, respingerea celor diferiți. Discriminarea este o formă a intoleranței: tratamentul nedrept aplicat unei persoane sau unui grup din cauza apartenenței la o anumită categorie.
Discriminarea — combătută prin lege (O.G. 137/2000) și prin educație; rasismul și segregarea — combătute prin promovarea egalității și prin dialog; xenofobia — combătută prin cunoașterea și acceptarea celuilalt.
Segregarea și rasismul au atins forma extremă în apartheidul din Africa de Sud — un sistem care separa rasele și interzicea majorității negre dreptul la vot și la liberă circulație. Lupta lui Nelson Mandela a dus la desființarea acestui sistem nedrept, dovedind că, așa cum spunea el, „dacă ura se poate învăța, atunci și iubirea se poate învăța”. Exemplul arată atât răul provocat de intoleranță, cât și puterea educației și a dialogului de a o învinge.
Educația interculturală, una dintre „noile educații”, are rolul de a cultiva toleranța — fiindcă aceasta e „opera culturii” și poate fi învățată. Prin cunoaștere, comunicare și exemple de conviețuire reușită, școala îi învață pe elevi să respecte diferențele și să combată prejudecățile și discriminarea.
Cauza principală a intoleranței este incultura — necunoașterea altor moduri de a fi, care naște prejudecăți și stereotipuri. Soluțiile sunt educația (care formează toleranța activă), dialogul intercultural (care rezolvă conflictele) și cadrul legal (O.G. 137/2000 și C.N.C.D., care sancționează discriminarea).
Dacă toleranța nu e înnăscută, ci se învață, atunci o consecință firească e că școala și comunitatea trebuie să o cultive deliberat — nu o toleranță pasivă (simpla suportare a celuilalt), ci una activă, bazată pe respect, cunoaștere și solidaritate. Marcând Ziua Internațională a Toleranței (16 noiembrie) și valorizând diversitatea din clasă, școala formează cetățeni care transformă diferențele într-o sursă de îmbogățire, nu de conflict.
La L8, competențele-cheie sunt 3.1 (atitudine pozitivă față de ceilalți) și 1.3 (analizarea situațiilor).
Competențele 1.1, 1.3 și 3.1 · conținut: Toleranța față de diversitatea culturală.
| Item | Tip | CS | Conținut | Punctaj |
|---|---|---|---|---|
| 1 | completare | 1.1 | Toleranță · Ziua Toleranței | 10 p |
| 2 | răspuns scurt | 1.1 | Formele intoleranței | 15 p |
| 3 | pereche | 1.1 | Concepte (rasism, segregare, xenofobie) | 20 p |
| 4 | alegere multiplă | 1.3 | Documente · combaterea discriminării | 25 p |
| 5 | întrebare structurată | 3.1 | Situație de (in)toleranță — analiză | 30 p |
b) Timp: 50 de minute. Din oficiu 10 p; nota = punctaj total / 10.
Item 1 — completare (10 p): a) Respectul, acceptarea și aprecierea diversității culturilor se numesc ___. b) Opusul toleranței este ___. c) Ziua Internațională a Toleranței se sărbătorește la ___.
R: a) toleranță; b) intoleranță; c) 16 noiembrie.
Item 2 — răspuns scurt (15 p): trei forme ale intoleranței + explicarea uneia.
R: discriminarea, rasismul, xenofobia; discriminarea = tratamentul nedrept aplicat unei persoane din cauza apartenenței la un grup (etnie, gen, religie).
Item 3 — pereche (20 p): a) toleranță; b) discriminare; c) segregare; d) xenofobie; e) fanatism ↔ 1. separarea forțată a unui grup; 2. respectul și acceptarea diversității; 3. atașament excesiv și intoleranță totală; 4. teama și ura față de străini; 5. tratamentul nedrept pe baza apartenenței la un grup.
R: a-2; b-5; c-1; d-4; e-3.
Item 4 — alegere multiplă (25 p): Documentul adoptat de ONU în 1995 care definește toleranța este: A. DUDO; B. Declarația principiilor toleranței; C. Convenția UNESCO 2003; D. Carta albă a dialogului intercultural.
R: B.
Item 5 — întrebare structurată (30 p): „Un copil afro-american nu a fost primit în școală, unde sunt doar elevi albi.” a) forma de intoleranță; b) de ce încalcă valorile interculturale; c) ce poate face o clasă pentru toleranță activă.
R: a) segregarea (și rasismul); b) tratează inegal un copil pe criteriul rasei, încălcând tratamentul egal și acceptarea diversității; c) primind cu respect noii colegi, organizând activități interculturale, sesizând discriminarea, concentrându-se pe ce îi apropie.
f) Baremul testului (2 p): itemii 3, 4 — integral sau 0; itemii 1, 2, 5 — punctaje parțiale. Din oficiu 10 p; total 100 p → nota = total / 10.
Formarea competenței 3.1 prin organizare și sintetizare pe patru cadrane.
Metoda cadranelor este o metodă activ-participativă de organizare și sintetizare a cunoștințelor, care presupune împărțirea unei foi (sau a tablei) în patru părți (cadrane), printr-o linie verticală și una orizontală. În fiecare cadran se notează informații despre un aspect al temei, conform unei cerințe date. Metoda dezvoltă capacitatea de sinteză, gândirea critică și creativitatea. Profesorul stabilește cele patru cerințe, ghidează completarea și moderează prezentarea.
a) împărțirea foii/tablei în patru cadrane și anunțarea cerinței fiecăruia; b) completarea individuală sau pe grupe a fiecărui cadran; c) prezentarea conținutului cadranelor; d) sistematizarea și formularea concluziilor la nivelul clasei.
Metoda cadranelor e activă pentru că elevii nu primesc informația gata structurată, ci o organizează ei înșiși pe cele patru cadrane, selectând, comparând și sintetizând. Trecând de la „ce este toleranța” la „cum o manifest” și „cum combat intoleranța”, elevul își formează nu doar cunoștințe, ci și o atitudine — exact ceea ce vizează competența 3.1.
Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea diversității culturilor (definiția ONU, 1995). Cele patru cadrane structurează tema: (I) Ce este toleranța — opera culturii, care se învață prin cunoaștere și comunicare; (II) Formele de intoleranță — discriminarea, segregarea, rasismul, xenofobia, fanatismul; (III) Cum manifestăm toleranța — acceptarea tuturor, concentrarea pe asemănări, dialogul, solidaritatea; (IV) Cum combatem intoleranța — educație, dialog intercultural, sesizarea discriminării (O.G. 137/2000, C.N.C.D.). Documentul de referință e Declarația principiilor toleranței (ONU, 1995), care a instituit și Ziua Internațională a Toleranței (16 noiembrie). Completând cadranele cu termenii corecți, elevii formează competențele 1.1 și 3.1.
Activitatea „Cadranele toleranței”: pe grupe, elevii completează cele patru cadrane (Ce este toleranța? · Forme de intoleranță · Cum manifest toleranța? · Cum combat intoleranța?) cu definiții și exemple din viața clasei, apoi prezintă și formulează o concluzie comună. TIMP: 30 min; LOC: sala de clasă; ORGANIZARE: pe grupe, apoi frontal; MIJLOACE: fișa cu cadrane, flipchart, markere, studii de caz (apartheidul, „Figuri ascunse”).
Completând cadranul „Cum manifest toleranța?”, elevii formulează atitudini și comportamente concrete: să-i accepte pe colegii diferiți, să se concentreze pe asemănări, să sesizeze nedreptățile, să participe la activități interculturale. Cadranul „Cum combat intoleranța?” îi pune să propună acțiuni de solidaritate. Profesorul valorizează atitudinile pozitive și le sistematizează. Prin exersarea unei atitudini de respect și de acceptare față de ceilalți, elevii formează competența 3.1.
10 întrebări din lecție. Alege un răspuns; primești feedback imediat și scorul la final.
Folosește săgețile pentru a reveni la orice pagină. Succes la 21 iulie!