Formulări gata de reprodus la „Definiți / Precizați / Menționați”.
Nucleul lecției — itemi aproape siguri la examen (cerute deja în 2021).
| Reper | Ce s-a întâmplat |
|---|---|
| Eglantyne Jebb (1919) | ideea unui document special cu drepturile copilului îi aparține; la Londra a fondat prima ONG, „Salvați Copiii”. (A1294) |
| Declarația de la Geneva (1924) | mișcarea de promovare a drepturilor copilului începe odată cu adoptarea de către Liga Națiunilor a Declarației de la Geneva. (A1294) |
| 20 noiembrie 1989 | Adunarea Generală a ONU adoptă, la Geneva, Convenția cu privire la Drepturile Copilului. |
| Legea nr. 18/1990 | România a fost printre primele state care au ratificat Convenția (28 septembrie 1990). |
| 20 noiembrie | Ziua Internațională a Drepturilor Copilului (în fiecare an). |
| Articol | Ce prevede |
|---|---|
| art. 1 | copil = orice persoană sub 18 ani (dacă majoratul nu e stabilit mai jos prin lege). |
| art. 2 | nediscriminarea: toate drepturile se aplică tuturor copiilor, fără nicio deosebire. |
| art. 3 (1) | interesul superior al copilului trebuie luat în considerare cu prioritate în toate deciziile. |
| art. 6 / art. 12 | dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare / dreptul de a-și exprima opinia și de a fi ascultat. |
| Legea 18/1990 | legea prin care România a ratificat Convenția. |
Muniția pentru cerința de exemplificare (Subiectele I și II).
Baza pentru Subiectul al III-lea.
Liste închise care pot fi cerute la „enumerați / precizați”. Poți reda fiecare listă din memorie?
Răspunde mental, apoi deschide ca să confirmi.
Apasă pe card ca să-l întorci. (Săgețile de jos sunt pentru cardurile din teanc; cele de pe margini schimbă pagina.)
Instituția: Organizația Națiunilor Unite (Adunarea Generală a ONU); anul adoptării: 1989 (20 noiembrie 1989); anul ratificării de către România: 1990 (Legea nr. 18/28 septembrie 1990).
Nediscriminarea (art. 2); interesul superior al copilului (art. 3); dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare (art. 6); participarea — respectarea opiniei copilului (art. 12).
Principiul interesului superior (art. 3) înseamnă că, în toate deciziile care privesc copilul, adulții — părinți, profesori, instituții, tribunale — trebuie să răspundă la o întrebare: „Este această decizie spre binele copilului?” Pe primul loc nu se află binele adulților, ci numai binele și drepturile copilului. De exemplu, când se decide transferul unui elev a cărui familie s-a mutat, decizia trebuie luată în interesul copilului, nu doar pe baza unei reguli administrative. Acest principiu primează în toate demersurile.
Convenția = documentul internațional cu drepturile copilului, adoptat de ONU (1989). Ratificarea = acțiunea unui stat de a recunoaște și adopta un tratat internațional. Principiul = ideea/valoarea de bază pe care se sprijină altele.
ONU = organizația internațională (193 state) pentru pace și drepturile omului; UNICEF = agenția ei pentru copii.
Convenția cu privire la drepturile copilului este documentul internațional, adoptat de ONU la 20 noiembrie 1989, care cuprinde drepturile de care trebuie să se bucure fiecare copil (A1295, A1293). Un principiu este ideea/valoarea cea mai importantă pe care se bazează alte idei (A1295). Ratificarea este acțiunea unui stat de a recunoaște și a adopta un tratat internațional (A1294); România a ratificat Convenția prin Legea nr. 18/1990.
Convenția se întemeiază pe patru principii generale: nediscriminarea (art. 2), interesul superior al copilului (art. 3), dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare (art. 6) și participarea — respectarea opiniei copilului (art. 12). Ele ghidează întreaga activitate de protecție a copilului.
Principiul interesului superior (art. 3) se vede în cazul transferului refuzat (A1293): unui elev i se respinge transferul în timpul anului școlar, deși familia s-a mutat lângă școală, pe baza unei reguli administrative. Aplicarea corectă a principiului ar fi cerut ca decizia să urmărească mai întâi binele copilului (apropierea de școală, continuitatea educației), nu doar litera regulamentului.
Tema aparține educației pentru drepturile omului și educației pentru cetățenie democratică — răspunsuri ale școlii la problematica lumii contemporane. Cunoașterea drepturilor și a principiilor îl transformă pe copil dintr-un beneficiar pasiv într-un promotor activ al propriilor drepturi, capabil să participe la deciziile care îl privesc (art. 12).
Respectarea drepturilor e sprijinită de instituții: ONU (cadrul internațional), UNICEF (agenția pentru copii a ONU), iar în România Avocatul Copilului, Telefonul Copilului (116 111) și DGASPC. Copilul se poate adresa acestora atunci când drepturile îi sunt încălcate.
Dacă școala face cunoscute drepturile și principiile Convenției (prin metoda cubului, jurnalul dublu, dezbateri, marcarea Zilei de 20 noiembrie), copilul învață să-și recunoască și să-și exercite drepturile și să le respecte pe ale celorlalți. Astfel, drepturile trec din text de lege în practică zilnică — „Atunci când sunt în joc drepturile copiilor, nu trebuie să fim martori tăcuți.” (Carol Bellamy).
La L8, competențele-cheie sunt 3.1 (recunoașterea drepturilor) și 3.2 (exercitarea lor).
Competențele 3.1 și 1.3 · conținut: Convenția ONU. Principiile generale.
| Item | Tip | CS | Conținut | Punctaj |
|---|---|---|---|---|
| 1 | alegere duală (A/F) | 3.1 | Datele-cheie ale Convenției | 6 p |
| 2 | răspuns scurt | 3.1 | Cele 4 principii generale | 6 p |
| 3 | pereche | 3.1 | Principiu ↔ articol | 8 p |
| 4 | alegere multiplă | 3.1 | ONU / UNICEF / ratificare | 5 p |
| 5 | întrebare structurată | 1.3 | Aplicarea unui principiu (caz) | 5 p |
b) Timp: 40–45 de minute. Din oficiu 10 p; nota = punctaj total / 10.
Item 1 — alegere duală (6 p): A/F: a) Convenția a fost adoptată la 20 noiembrie 1989. b) România a ratificat-o prin Legea nr. 272/2004. c) Convenția cuprinde 54 de articole.
R: a) A; b) F (Legea 18/1990); c) A.
Item 2 — răspuns scurt (6 p): precizați cele patru principii generale.
R: nediscriminarea; interesul superior; viața/supraviețuirea/dezvoltarea; participarea.
Item 3 — pereche (8 p): a) nediscriminarea; b) interesul superior; c) viața/supraviețuirea/dezvoltarea; d) participarea ↔ 1. art. 3; 2. art. 12; 3. art. 2; 4. art. 6.
R: a-3; b-1; c-4; d-2.
Item 4 — alegere multiplă (5 p): Agenția ONU pentru sănătatea, educația și protecția copiilor este: A. ONU; B. UNICEF; C. CNCD; D. DGASPC.
R: B (UNICEF).
Item 5 — întrebare structurată (5 p): pe cazul împărțirii elevilor după note: a) numiți un principiu încălcat; b) explicați de ce.
R: a) nediscriminarea (și interesul superior / dezvoltarea); b) elevii sunt separați și etichetați după rezultate, ceea ce le poate limita dezvoltarea și șansele egale; decizia nu urmărește binele fiecărui copil.
f) Baremul testului: itemii 1, 3, 4 — integral sau 0; itemii 2, 5 — punctaje parțiale. Din oficiu 10 p; total 100 p → nota = total / 10.
Formarea competenței 3.1 prin abordarea temei din șase perspective.
Metoda cubului este o metodă activ-participativă care permite abordarea unei teme din șase perspective, corespunzătoare celor șase fețe ale unui cub: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează. Fiecare față cere o operație cognitivă diferită, parcurgând toate nivelurile gândirii. Profesorul are rol de facilitator: pregătește cubul cu sarcini, organizează echipele și moderează prezentările. Metoda e folosită în manual chiar pentru această lecție (A1293).
a) prezentarea temei (Convenția ONU) și a cubului cu cele șase sarcini; b) împărțirea clasei în șase echipe și aruncarea cubului pentru a stabili sarcina fiecărei echipe; c) rezolvarea sarcinii pe echipe (descrie ONU, compară ONU/UNICEF, asociază domeniile UNICEF, analizează necesitatea Convenției, aplică — desenează simbolul, argumentează ratificarea); d) prezentarea în fața clasei și clarificarea răspunsurilor.
Metoda e activă deoarece elevii construiesc cunoașterea prin operații cognitive variate (de la descriere la argumentare), lucrează în echipă și își prezintă rezultatele. Implicarea directă și parcurgerea tuturor nivelurilor gândirii (de la cunoaștere la evaluare) fac învățarea profundă și durabilă.
Convenția cu privire la drepturile copilului este documentul internațional adoptat de Adunarea Generală a ONU la 20 noiembrie 1989, ratificat de România prin Legea nr. 18/1990; cuprinde 54 de articole, dintre care 41 prezintă drepturile copiilor. ONU este organizația internațională (193 de state) pentru pace și drepturile omului, iar UNICEF este agenția ei pentru copii. Convenția se întemeiază pe patru principii generale: nediscriminarea (art. 2), interesul superior al copilului (art. 3), viața/supraviețuirea/dezvoltarea (art. 6) și participarea (art. 12). Aceste principii ghidează toate deciziile adulților cu privire la copii.
Activitatea „Cubul Convenției” — fiecare echipă rezolvă sarcina feței obținute despre Convenția ONU. TIMP: 25 min; LOC: sala de clasă; ORGANIZARE: pe șase echipe, apoi frontal; MIJLOACE: un cub cu cele șase sarcini, fișe de lucru, manualul (A1293) și anexa cu articolele Convenției, coli de flipchart.
Rezolvând sarcinile cubului (descrie ONU, analizează necesitatea Convenției, argumentează ratificarea de către România), elevii recunosc drepturile și principiile care decurg din statutul de copil și le raportează la contexte concrete — formând astfel competența 3.1.
10 întrebări din lecție. Alege un răspuns; primești feedback imediat și scorul la final.
Folosește săgețile pentru a reveni la orice pagină. Succes la 21 iulie!